| 1.
|
ÎNCĂIER'A, înc'aier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ Tranz. (Rar) A ataca, a hărţui. - În + caier.Sursă
: DEX'98
( 16415)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNCĂIER'A vb. 1. (pop.) a se încăibăra. (De ce v-aţi ~?) 2. a se hărţui. (Se ~ în joacă.) 3. a se înclesta, (reg.) a se încocleţi. (S-au ~ la luptă.) 4. a se înfrunta, (fâg.) a se ciocni. (Două tabere care se ~.) 5. (înv.) a se sfădi. (Dulăii s-au ~.)
Sursă
: Sinonime
(188951)
- siveco |
| |
| 3.
|
încăier'a vb., ind. prez. 1 sg. înc'aier, 3 sg. si pl. înc'aieră; conj. prez. 3 sg. si pl. înc'aiere
Sursă
: DOR
(255183)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE ÎNCĂIER'A mă înc'aier intranz. A se lua la bătaie (unul cu altul); a începe să se bată (unul cu altul). /în + caier
Sursă
: NODEX
(339818)
- siveco |
| |
| 5.
|
A ÎNCĂIER'A înc'aier tranz. A ataca înconjurând din toate părţile. /în + caier
Sursă
: NODEX
(339817)
- siveco |
| |
|
|